This post is for anyone who's been through it, going through it and got through it. Stay up, stay blessed and..stay positive :)

Se pare ca sloganul zilei de azi a fost, cel putin pentru mine, “ viata e de cacat “. Sincer, ziua asta este unica in viata mea si o sa ii ofer un loc special in calendar. O sa o numesc “ ziua in care absolut toata lumea este ferm convinsa ca viata e de cacat “. Momentan , caut in toate locurile metode posibile de a o face sarbatoare nationala.

Mai oameni buni, aveam asteptari mai mari de la voi, dar voi chiar sunteti idioti. M-am saturat, si cand zic “ m-am saturat “, I actually mean I’m fed up, sa tot aud expresia asta din gura tuturor. E totusi mare lucru sa constientizezi si sa strigi in gura mare ca viata e de cacat. Urmatorul pas este sa te loveasca ceva atat de mare ( de dimensiunea unui TIR sau a unui avion ) incat sa iti dai seama ca ai perceptia gresita de cacat despre viata.

Am citit o chestie foarte interesanta zilele astea care m-a pus pe ganduri si care se pliaza perfect in contextul asta..zicea ceva de genu…un om se aseaza in fata publicului si spune o gluma foarte buna. Tot publicul rade. Spune din nou aceeasi gluma, acum doar o parte din oameni mai rad. A treia oara, nu mai rade nimeni. Concluzia este in felul urmator. Daca nu poti sa razi la aceeasi gluma in mod repetat, de ce crezi ca poti sa continui sa te plangi de acelasi lucru din nou, si din nou, si din nou?

Newsflash: viata nu e deloc de cacat. Viata e cum ti-o faci tu. Viata e felul in care lasi sa te afecteze problemele zilnice, felul in care interactionezi cu ceilalti. Viata e cat de usor sau cat de greu treci zilnic prin diferite circumstante si, seara, in pat, tragi linia de final de zi si contorizezi. Dimineata, cand te trezesti, daca pleci de la premiza ca viata ta e de cacat, atunci da. In ziua aia, si nu numai, viata ta va fi de cacat.

Acum, nu vreau sa fiu eu aia optimista, pentru ca…hell no…sunt cea mai pesimista persoana posibila.  Asta nu inseamna ca sunt si cea mai idioata. Nu ma imbat cu apa rece pentru ca, intr-adevar, viata nu o sa fie niciodata roz si minunata si cu floricele pe campii si fara griji, o sa fie ups and downs, pentru ca, ei bine, asta e viata. Dar daca n-ar fi asa, cel mai probabil ai fi mort.

Asa ca, prietene, pune-ti chilotii de om mare pe tine si..deal with it. De fiecare data cand te gandesti ca trecutul tau nu a fost atat de rau si ca prezentul tau este mult mai rau decat este cu adevarat, ei bine, atunci esti de cacat. Atunci iti faci singur viata de cacat si asa nu o sa te simti fericit niciodata. Da-te doi pasi mai in spate, ca poate de acolo vezi mai bine. Nu vreau sa ma laud, dar deja am trecut prin 5 de “  Sfarsitul lumii “ si inca suntem in picioare... Am avut si eu momente in care am indurat destule chestii, am fost la pamant, in care nu mai stiam cine sunt si incotro s-o apuc, dar uite-ma..astazi, 22.06.2013, ora 23:48, stau in fata laptopului si scriu despre asta..n-am murit si nici nu o s-o fac prea curand. Sper. Cu toate ca maneaua pe care o aud din masina parcata in fata blocului nu imi da sperante de viata prea mari.

Indiferent de ceea ce ti se intampla azi, sau maine, sau poimaine, de fiecare data cand iti e mai rau, ridica-te si stai teapan pe picioarele tale. Invata sa devii mai puternic pe fiecare zi. Invata sa faci o selectie si sa iei ce e mai bun din viata asta, nu le lua pe toate la gramada. Uneori, oamenii cu cel mai groaznic trecut isi cladesc cel mai frumos viitor. Nu astepta sa treaca totul de la sine, pentru ca asta nu o sa se intample. Oricat de greu si de lene ti-ar fi..ridica-te si fa ceva. Tipa, urla, si daca cuvintele nu iti sunt suficiente, poti chiar sa trantesti niste usi sau sa arunci cu lucruri in oameni ( nu arunca cu telefonul sau telecomanda in prietena pentru ca s-ar putea sa fie nevoie sa cumperi altele si mai rau te enervezi ). Alege sa pretuiesti lucrurile bune mai mult decat lucrurile rele, alege oamenii care te inconjoara, pentru ca, intr-adevar,in  momentele in care esti la pamant, doar atunci vezi cui ii pasa cu adevarat. Nenorocita aia mica si enervanta care te streseaza cu intentiile ei bune de a te face sa vorbesti..cere-i un sfat, o parere. Sau vorbeste a prost. E mult mai bine decat sa stai in cur ( scuzati expresia ) in casa si sa te plangi de cat de nenorocita iti este viata. Oricat de idioate iti par lucrurile astea, de obicei, esenta vietii este in ele. Sesiunile, zilele la munca, noptile pierdute, grijile, toate trec. O sa vina altele, nicio problema. Si totusi, cu ce ramai? Ce te scoate cu adevarat din cacat? Ajuta-te singur si, daca nu poti, lasa orgoliul si lasa-i pe altii sa te ajute.

Si..daca intr-adevar nu merge nici asa, iesi din casa si asteapta sa vina un idiot. Simply watch how he screws up his day. E chiar amuzant sa stii ca intotdeauna o sa existe cineva care o sa impinga cu toata forta intr-o usa pe care scrie “Trage”. E si mai amuzant sa vezi, deci, daca intr-adevar crezi ca viata ta e de cacat si o sa devina din ce in ce mai rau, intre reprize, incearca sa prinzi un moment din categoria asta. Should be fun!!

" The more we’re willing to accept what is, we’ll find ourselves exactly where we belong. "

Cum e sa ai atatia oameni in jurul tau si, totusi, sa te simti atat de singur?

Sa stii ca, la final de zi, te intorci pe acelasi scaun pe care stai chircit si iti fumezi zilele, in acelasi pat, in acelasi loc, in aceeasi lipsa de companie, parca de fiecare data mai singur decat ai fost ieri?

Alergam intr-o rutina proprie, ne rezolvam problemele cotidiene, toate sau macar o parte din ele si, o data cu lasarea noptii, ne lasam macinati de lipsuri.

Atunci, la ora 1 noaptea, cand lipsa de somn isi spune cuvantul, ne dam seama ca am inceput sa trecem din ce in ce mai repede prin timp si fara sa ne dam seama.

“ Acasa “ nu mai exista de ceva vreme buna…acolo, treptat, au disparut oamenii, s-au schimbat locurile si parca fiecare reintoarcere iti sapa sufletul din ce in ce mai tare. “ Acasa “ te intorci pentru oamenii pe care ii iubesti, pentru peretii pe care ti-ai asternut copilaria, pentru orasul prin care ti-ai tocit incaltamintea...parca nu te mai doare atat de tare cand pleci, asa cum te durea inainte.

Te intorci “ aici “. Parca aterizezi pe aeroport in plina furtuna si nu stii din ce parte o sa te loveasca mai intai. Cu pasi marunti iti dai seama ca nu e o alegere in a sta in picioare…intervine necesitatea, disperarea de a face fata, de a te ridica la anumite asteptari, de a te amesteca printre ceilalti si, intr-o lume in care se incearca uniformizarea noastra continua, sa reusesti in a fi tu insuti e cea mai mare provocare si cea mai mare reusita sau cel mai mare esec. Parca incepe sa-ti fie dor de “ acasa “.

Urmeaza sa mergi “ undeva “..habar nu ai unde..e ca si cum te afli la o rascruce de drumuri, fara vedere in fata. Stii unde esti, poti sa vezi ce ai in spate, stii de unde ai plecat si unde ai ajuns pana acum. Atat. Ce urmeaza…tine de pasii pe care ii vei face in continuare.

In tot drumul asta, esti singur. Esti inconjurat de atatia oameni, dar esti singur. Ai atatea locuri in care ai fost si in care te regasesti, imbibate cu amintiri, dar nu ai un loc al tau, un loc in care poti sa stai cu capul in maini si sa simti ca esti parte din acel loc.

Ai ajuns la un o anumita pagina a vietii tale. In momentul asta, opreste-te si uita-te in jurul tau. Cati oameni vezi? O gramada. Uita-te totusi cu atentie la ei, gandeste-te ce au insemnat ei in viata ta sau ce inseamna, gandeste-te la cum ii vezi tu pe ei si incearca sa ii individualizezi. Ai putea sa spui ca din ei toti, pentru unul ai baga mana in foc ca iti este camarad de drum? Nu “ suflet-pereche ”, nu “ best friend “, om pur si simplu…sa stii ca poti sa pornesti intr-o directie doar stiind ca omul ala exista, ca drumul tau va fi mai usor de parcurs, ca indiferent de distanta sau de momentele in care va vedeti , el reprezinta un avant pentru tine, un punct de plecare sau o destinatie. Sa existe pur si simplu. Sa iti umple lumea doar prin existenta lui. Sa lipseasca fizic si totusi sa ai impresia tot timpul ca e langa tine si iti urmareste miscarile de peste umar.

Daca ai gasit acel om, bravo! Tine cu dintii de el si considera-te privilegiat.

Daca nu, vino langa mine si continua sa cauti..asta daca mai poti si daca esti suficient de incapatanat..