As I lay awake, the only thing that's on my mind...is you.

Daca e ceva ce imi place cel mai mult in viata asta, acel lucru e ca imi place sa il privesc cand doarme. Din momentul in care l'am privit prima oara, in prima dimineata cand m'am trezit langa el, am stiut. Am vazut atunci tot ce a trebuit sa vad. Parca totul se vedea mai clar si atunci am stiut. Am stiut ca vreau sa ii vad chipul in fiecare dimineata cand ma trezesc. Sa am acelasi "ritual" in fiecare dimineata, cu toate ca monotonia nu ma caracterizeaza absolut deloc. Sa ma rotesc in bratele lui care ma invaluie in fiecare seara ( stie ca daca dormim altfel, dorm foarte prost si nu ma odihnesc cum trebuie ), sa ii sarut buzele moi de care santajistul se foloseste absolut de fiecare data cand vrea sa vada cum mi se furnica pielea si sa il privesc...sa il privesc cum doarme.
In acea prima dimineata de decembrie, m'am trezit pe pieptul lui. Nici macar nu eram impreuna asa ca nu indraznea, din bun-simt, sa-mi imbratiseze corpul. Iar sufletul...sufletul oricum mi'l imbratisase de cateva luni bune. M'a trezit parfumul lui, parfum pe care il simteam de fiecare data cand eram pe langa el si de fiecare data cand ma urcam in masina. Geamul ala intre-deschis, vantul si california scents'ul de cherry ii erau complice si il ajutau de fiecare data sa imi amestece gandurile. In dimineata asta, parfumul lui m'a trezit la viata si tot el m'a adormit la loc. Cand m'am trezit, el nu mai era langa mine, se dusese sa faca cafeaua.
Azi, la aproape un an dupa dimineata de decembrie de la moeciu..lucrurile stau un pic altfel. Eu scriu din sufragerie despre el, iar el ma cauta prin pat in dormitor. Ma trezesc, imi sarut iubitul, apoi ma duc sa fac cafeaua. Am de gand sa ii fac cafeaua pentru tot restul vietii, ca raspuns pentru cafelele facute de el in diminetile de la moeciu. Vreau sa ma intorc in pat, langa el, dar ma opresc in tocul usii. Ma opresc in tocul usii si il privesc...te'ai blocat vreodata uitandu'te la cineva cand doarme? Eu nu...e prima oara cand mi se intampla. Reusesc pana la urma sa ma misc din usa si ma intorc langa el in pat...il iau in brate si il sarut pe gat..pe obraji...pe par...pe frunte...si tot nu e suficient. Il strang mai tare in brate, il sarut din nou si ma ridic. Ma ridic si ma apuc sa scriu.
Sunt oribile diminetile cand trebuie sa plece la munca. Pur si simplu oribile. Atat de scurte si atat de banale. Cele doua alarme de telefon si radio'ul care parca ne violeaza intimitatea. Frigul pe care il simt cand se ridica din pat si se duce la baie. Tigara si cafeaua rece care amandoua intra cu noduri si golul in stomac pe care il simt cand coboara scarile. Ma uit dupa el pana cand face stanga la iesirea din parcare si ma intorc in patul care inca este cald de la el. Stie ca e un must-do sa imi spuna ca a ajuns cu bine la munca, chiar daca e doar la 5 minute distanta de casa.
Iar eu...eu ma intorc la patul deja rece si la asternuturile care miros a dimineata de 28 decembrie de la moeciu...incalzindu'ma cu imaginea lui cand doarme ...si cu gandul ca voi fi suficient de norocoasa sa am intreaga viata imbibata de el si de mirosul lui...

Femeie...

Interesante fiinte, femeile.

Si acum se aude vocea din spate: nebune..complicate..ne mananca zilele...psihopate..bla bla...

Ciocu-mic..toti o sa va indragostiti de una la un moment dat. Dar pana o sa o gasiti pe aia, una, o sa rupeti multe inimi in bucati pentru simplul fapt ca nu stiti ce vreti.

Cum arata ele de fapt pe interior (nu de alta, dar exteriorul il cunoasteti foarte bine, ca doar pentru asta le luati, nu?)? Pai uite cam asa...

Numarul 1: The first one. Primul care chiar a insemnat ceva in viata ei. Primul care a dat-o pe spate cu replici si mistouri si ea a picat in plasa, in ciuda cordialitatii ei innascute. Primul care a adus cea mai mare suferinta in sufletul ei pentru ca nenorocirea este de nedescris atunci cand te inseli prima data in privinta celui care iti tine mana zi de zi. Primul si singurul despre care ea a crezut ca daca o raneste o data, a doua oara nu o va mai face. Mare tampenie. Primul care a invatat-o ca barbatii nu se schimba, ci doar invata sa rosteasca minciuni noi. Primul la a carui plecare ea descopera ca despartirea nu este atat de dureroasa pe cat sunt de infecte scurtele momente – acele flash-uri – care ii vin in minte in momentul in care trece pe langa casa lui, in momentul in care sta in acelasi loc in care s-au despartit sau cand merge pe drumul pe care el o conducea acasa. Primul care a plecat de langa ea atunci cand avea cea mai mare nevoie de el. Primul, in lipsa caruia va intelege ca nu are nevoie de oameni part-time in viata ei. Primul, pe care se va satura sa il tot dea dracului, pentru ca, pana la urma, se va duce si singur. Primul...suficient ca sa ii dea seama ca nimeni nu ii merita lacrimile.

Femeie: Iubeste! Uita! Iarta! Regretele sunt, pana la urma, doar o pierdere de timp.

Numarul 2, 3, 4 etc...un fel de esec mai mic. De obicei, nu prea stiu ce vor de la ea. Sa o tina pana dimineata sau sa ii cheme taxi-ul afterwards. Sau poate ea nu stie ce vrea de la ei. Oricum, cu putin noroc, nu isi lasa impact prea mult asupra ei. Moving on...

Femeie: Continua sa iti imparti inima, chiar daca este in mii si mii de bucatele! (o sa vezi mai incolo de ce)

Numarul n (nu se stie cronologic cand urmeaza sa apara, dar, in mod sigur se stie cu ce scop): Se spune ca pe omul special nu-l recunosti dupa chip, ci dupa suflet. Si poti sa faci cunostinta cu el si sa nu te impresioneze, ba chiar sa te sperie. Si dupa mai mult timp, sa iti dai seama cine este de fapt. El iubeste „copilul”, chestia aia existenta in spatele femeii puternice care apare in public. Alaturi de el te vei convinge ca cele mai bune lucruri in viata, nici macar nu sunt lucruri. El te va lua de manuta si veti despacheta impreuna. El va conduce ca un nebun ca sa iasa cu tine la o cafea. El iti va purta de grija fara a cere nimic in schimb. El se va bucura enorm de prima imbratisare pe care i-o vei oferi, el iti va incalzi mana pe drumul de intoarcere de la Sighisoara chinuindu-se sa si conduca in acelasi timp. El iti va oferi atentia si timpul lui. Sinceritate. Rabdare. Intelegere. Cu el vei vorbi ore intregi...fata in fata sau la telefon si de cele mai multe ori te vei duce adormita la munca si la facultate. El te va cunoaste cel mai bine si de el te vei indragosti. Despre el vei ajunge sa scrii pe blog la ora 4 dimineata :)

Femeie...am scris randurile astea pentru tine. Nu te opri niciodata din iubit. Suntem superbe cand iubim. Si mai ales cand il gasim pe acel cineva alaturi de care sa iubim.

La mine a fost numarul 3 (cel putin din cei care au contat). Si a meritat toate suferintele prin care am trecut doar pentru a ajunge la el. Asculta la mine...fara el, strazile sufletului tau vor fi al naibii de goale. Iti vei dori ca, in fiecare dimineata, sa te intorci, sa il saruti si sa il vezi cum stramba involuntar din nas pentru ca il trezesti din somn. Te vei trezi special dimineata mai devreme ca sa il privesti cum doarme si vei sta sa il admiri, pentru ca, la dracu, arata al naibii de bine dezbracat. El va tine minte aniversarile si va numara zilele de cand sunteti impreuna. El va fi atent la detalii. El va avea rabdare sa iti explice orice (calculatoare, masini, telefoane) si nu va vrea sa te imparta. El te va tempera, el te va completa. El te va vrea in viitorul lui pentru ca isi va face planuri cu tine si ti le va impartasi. Tu, in schimb, vei vrea, ca pentru tot restul vietii sa te trezesti in bratele lui, sa ii simti buzele apasand pe buzele tale si sa te mangaie tot timpul, fizic, dar mai ales, sufleteste. E drept, pana cand va fi posibil acest lucru, te vei multumi cu momentele in care tu vei sta adancita in laptop scriind la licenta si el va veni la tine si te va saruta, iti va turna suc in pahar si iti va pregati paine prajita cu gem. Banal, zici? Valoreaza mult mai mult decat o masina scumpa care sa ma plimbe peste tot sau sa imi cumpere o tableta. Sufletele noastre adunate laolalta valoreaza, in momentul asta, mai mult decat tot aurul din lume. De ce? Pentru ca il iubesc si ma iubeste. Si nu exista sentiment mai placut ca acela cand stii ca cineva iti duce dorul si ca isi vede viata alaturi de tine. 

Asculta la mine, femeie! Nu renunta! O sa apara cand o sa te astepti cel mai putin!

"I didn't fall in love with you. I walked into love with you, with my eyes wide open, choosing to take every step along the way. I do believe in fate and destiny, but I also believe that we are only fated to do the things that we'd choose anyway. And I'd choose you; in a hundred lifetimes, in a hundred worlds, in any version of reality, I'd find you and I'd choose you."

„Ce tragedie ca nu putem trai decat o viata...pentru ca daca am fi trait doua, una mi-as fi petrecut-o doar cu EL.”

Pentru ca ajungi la un punct in care pur si simplu nu mai poti sa fii  trista, ranita sau suparata.

Ajungi sa fii doar obosita.

Obosita sa daruiesti mai mult decat primesti. Obosita sa astepti sa se intample nimic. Obosita sa mai crezi in minciunile pe care oamenii ti le vand zilnic sub forma de promisiuni. Obosita sa vezi de fiecare data ca ai gresit. Obosita  sa ai asteptari si sa fii dezamagita de fiecare data.

Din toate astea, inveti. Inveti  ca nicio persoana pe care o intalnesti nu e o intamplare, dar sunt persoane care nu vor alege sa fie alaturi de tine exact cand vei avea mai mare nevoie de ele.  Inveti ca trebuie sa pierzi de mai multe ori intocmai ca sa stii cum sa suferi si, mai apoi, ca vei avea nevoie de altcineva ca sa te vindeci.  De ce asa? Nu stiu...probabil ca sa inveti sa gusti din savoarea vietii. O sa innebunesti destul de repede, dar, pana la urma doar nebunii simt viata cu adevarat, nu?

Niciodata, dar niciodata, nu trebuie sa te opresti din a-ti imparti inima. Inima aia frumoasa, fie ea si rupta in mii si mii de bucatele. Intr-o zi, vei da de persoana care va face tot posibilul sa le lipeasca la loc. Si acela va fi El. 

El care isi va da seama ca nu il costa nimic sa ii pese de tine. El care o sa te vada atat de frumoasa si nu o sa se sature sa te priveasca oricum: machiata, nemachiata, plangand, razand, trista sau obosita. El, caruia nu o sa ii fie teama ca esti atat de frumoasa, el care o sa te vada amuzanta chiar si cand te vei trezi suparata ca azi-noapte nu te-a luat in brate, el care va fi convins ca e pur noroc ca te iubeste. El care va sti ca nu poate sa aleaga intre a fi ranit sau nu in aceasta lume. Dar ca are totusi un cuvant de spus legat de cine il raneste. El...cel care va fi raul ce iti va face bine. El care a invatat ca o femeie este frumoasa atunci cand simte ca este iubita, inteleasa si protejata si ca ei nu ii trebuie bani, masini, telefoane sau croaziere de lux pe Mediterana. El care va deveni o mica parte din tine chiar de dinainte ca tu sa iti dai seama. El care te va construi, de la inceput..caramida cu caramida si te va transforma in femeia frumoasa care esti de fapt.

Asculta la mine. Toti venim cu bagaje. Trebuie doar sa gasim persoana potrivita cu care sa despachetam. Si, atunci cand o gasesti, iti vei da seama ca infinitul brusc are un scop si ca doar atunci va merita sa iti aduci aminte de greseli. De ce? Pentru ca atunci este important sa nu le repeti. Pentru ca vei vrea sa inveti sa pastrezi intocmai pentru ca iti vei dori sa fii pastrata.

 Urmeaza-ti sufletul. Nu ai cum sa gresesti. Niciodata.

Se zice ca fericirea nu inseamna sa ai totul, ci sa ai capacitatea de a vedea dincolo de imperfectiuni. Nu e foarte greu, sa stii. Eu am reusit. Port zilnic zambetul pe care El mi-l pune pe buze, zambet care exista doar pentru ca El exista. Iubesc adevarat, pentru ca iubesc fara motive...si iubesc sa il fac zilnic sa ma iubeasca. Respiram aerul celuilalt si ajungem sa ne iubim tot pentru ca iubim sa ne iubim. Si traim. Traim unul langa celalalt atat cat putem. Pentru ca avem o singura viata si trebuie sa ne bucuram de ea. Asta este un motiv. Si poate si pentru ca, pana la urma, amintirile frumoase le poti strange doar daca esti viu intr-un  intreg.