" When people walk away from you, let them go. Your destiny is never tied to anyone who leaves you and it doesn’t mean they are bad people. It just means that their part in your story is over... "

In linistea camerei, mirosul pielii ei ii imbiba sufletul... nu va sti niciodata inceputul, dar nici sfarsitul...nu ii gasi niciodata rostul, dar o va intelege mereu, va fi inutil, dar cu timpul va vedea ca ii este atat de necesar precum un copil care are nevoie de un parinte.
Nu va vrea sa adoarma niciodata de teama ca vapierde firicelele de nisip din clepsidra, ca nu va aduna bine ani la ani, ca nu va lasa destule picaturi de ploaie sa umple ochiul de apa.
Va vrea sa ii auda firimiturile de ,,ea" cum se imbiba in tot ceea ce atinge si cum raman impregnate ca urmele lasate de penita pe hartie...va vrea sa ii simta viata scurgandu-i-se prin vene, va vrea sa ii poata citi gandurile si visele cu ochii inchisi, va vrea sa poata raspunde in locul ei chiar de dinainte ca ea sa poata sa rosteasca vreun sunet, va vrea sa o stranga in brate pana cand ar ajunge o singura fiinta, doua suflete pereche, doua degete ale aceleiasi maini, doua ochiuri legate de aceeasi andrea, doua sunete puse unul langa celalalt..
Cand o va vedea ca pleaca, il va macina o singura intrebare...se va mai intoarce vreodata?...Toti anii ramasi din viata i-ar da pentru un  raspuns la intrebarea asta. Ar fi in stare sa renunte la orice doar ca sa o stie ca ajunge bine acasa in fiecare seara, chiar daca nu se afla langa ea. Sa staa sa ii vegheze somnul si sa se asigure ca e in siguranta. Sa fie in spatele ei atunci cand merge pe strada sa nu cumva sa i se intample ceva. Seara, sa fie cel care vegheaza de dupa stalpul de electicitate intoarcerea ei acasa...si abia pe urma, sa plece pe drumul sau..
" O sa te doara ca nu o sa poti sa-i mai simti trupul in bratele tale, ca parul ei nu iti va mai gadila fata, ca ochii ei nu ii vor mai strapunge pe ai tai, ca buzele voastre nu vor mai fi impreunate tot timpul...si in acelasi timp, o sa te doara ca ti-e dor de ea. Nimeni nu te poate face sa te simti cum te simteai alaturi de ea, sa iti dea aceeasi fiori, sa te cuprinda in brate, sa iti sopteasca la ureche mult asteptatul ,,Te iubesc"..nimeni le fel ca ea..

Dar ea?
Ea se va intoarce mereu.
Sub alta forma..dar se va intoarce mereu.
Si atunci cand vei crede ca a plecat pentru totdeauna, peste o secunda va bate la usa ta. Atunci cand vei crede ca te uraste mai mult ca niciodata, peste o secunda va parea ca a dat totul uitarii.
Indiferent de distanta, ea va ajunge mereu la tine.
Chiar si atunci cand vei crede ca nu poate, ea o va face...
Pentru ca niciun drum nu este de nestrabatut daca stii cum sa mergi si niciun ocean de neparcurs daca stii cum sa inoti.
Si chiar daca tu nu vei mai crede...ea va crede pentru amandoi...

“Maybe some women aren't meant to be tamed. Maybe they just need to run free till they find someone just as wild to run with them.”

Da.
Nu cred in destin si nu cred ca drumul nostru este de dinainte scris cu o bucata de soare pe nu stiu ce vazduh invizibil.
Nu cred ca un copil isi alege parintii inca de dinainte de a se naste si ca poate uni doi oameni care sunt la o distanta imposibil de parcurs chiar si cu gandul.
Nu cred ca daca nu faci nimic, tot universul se va aranja armonios pentru a-ti fi bine.
Nu cred in vorbe, in promisiuni, in oameni.
Nu cred in sentimente...aruncate si garantate pe vecie.

Intotdeauna am fost eu, intotdeauna am facut ceea ce am vrut.
Am stiut dintotdeauna ca sunt acea femeie a nimanui si a tuturor, cea care niciodata nu are nimic si intotdeauna are totul, cu o dorinta molcoma si totusi arzanda de a gusta din orice experienta posibila...cu o nevoie esentiala de libertate.
Da..iubesc...dar imi iubesc libertatea mai mult decat imi iubesc viata. Nu exista cosmar mai mare pentru o femeie ca atunci cand ii iei libertatea. Si..ai grija..libertatea unei femei poate insemna multe lucruri.
Da...nu o sa neg niciodata. Sunt momente care imi lipsesc, atingeri pierdute care imi fac fiecare petec de piele sa planga, sunt imbratisari carora le duc dorul,  simplele momente in care mirosul parului lui ramanea imbibat in parul meu, sunt noptile adormite in bratele lui care ma faceau sa ma simt in siguranta si ochii..privirea aia nu demult regasita..

Dar, mai presus de toate, sunt eu. Eu care nu as putea fi altceva in momentele astea. Eu care pot sa si ajut, dar pot sa si intorc spatele. Te pot face sa uiti de toate greutatile lumii, dar pot sa iti reamintesc tot ceea ce ai facut tu rau in viata asta. Pot sa fiu si prieten si dusman si amic si iubita..toate in acelasi timp. Pot sa pun suflet fara sa fiu ranita sau pot sa nu ma atasez deloc. Pot sa par fericita si sa fiu la pamant. Poti sa adormi cu mine langa tine si cand te trezesti, sa nu mai fiu acolo. Sau pot sa raman. Pot sa fac orice.

Asta inseamna libertate si asta e ceea ce iubesc. Nu se schimba, nu se sterge.
Vrei sa ma ai in preajma? Alearga cu mine. Si pregateste-te.
Nu vrei? Problema ta, eu nu te astept. Timpul nostru este limitat si nu am posibilitatea de a cere in plus.
Nu stau in loc pentru nimeni.
Acel " cineva " va alerga cu mine pe acelasi drum. Ne vom ridica reciproc cand vom cadea si, la final, cand vom fi mult prea batrani pentru maratoanele vietii, ne vom aseza pe marginea pistei de alergat si abia atunci ne vom odihni...