Intotdeauna am avut un crez personal cum ca voi trata oamenii la fel, indiferent de locul ocupat de ei in trecutul sau in prezentul meu. Mi-am promis mie, si nu numai, ca nu voi lasa pe nimeni si nimic sa ma schimbe si am sperat in acelasi timp, ca voi putea sa ma tin de promisiunea facuta. Aveam sa aflu mai tarziu ca imi voi incalca promisiunea in asa hal incat, dupa ceva vreme, ma voi hotari sa le raspund tuturor la intrebarea " Promiti? " cu " Nu fac promisiuni. "
Am vrut sa fiu impartiala. Intotdeauna. Si am incercat ca, la vederea unui vinovat, sa privesc macar cateva secunde si din perspectiva lui si sa ii dau macar un pic de dreptate, si eu, din toti oamenii, sa ii inteleg motivele. Am ales sa ignor semne clare de nepasare si pur interes, extrem de evidente pentru mine si pentru ceilalti, in speranta ca voi transmite mesajul pe care il doream. Nu stiu, insa, a cui a fost greseala aici: eu, ca n-am stiut sa transmit mesajul in asa fel incat sa fie usor de inteles, sau ei, ca nu au putut sa-l inteleaga. Am ales, fara sa stau pe ganduri, interesul altora si nu numai al meu. Am ales sa fiu considerata o prioritate pentru ca, mai apoi, sa fiu tratata ca o optiune. Am ales sa ma mulez in asa hal incat deformam realitatea si imi deformam propria realitate si imaginea din oglinda, sperand sa vada altii in mine ceea ce mi-as fi dorit eu sa vada. Pe scurt, am crezut ca daca imi ofer ajutorul, voi fi si eu ajutata la randul meu la nevoie.
Acum cateva zile, am primit un apel de genul..nu am neaparat nevoie de ceva, voiam doar sa-mi auzi vocea in timp ce aceasta iti sugereaza ca viata mea merge minunat fara tine. Si bineinteles, pe langa aceasta sugestie indusa, mi se cerea si ajutorul de care avea respectiva persoana nevoie. Evident, mi-am facut numarul si am ajutat.
Iti multumesc mult de tot. Probabil ca iti dai seama ca intr-adevar este vorba despre tine daca ai rabdare sa citesti, bineinteles sarind peste aburelile de mai sus care te plictisesc teribil. Poate pentru ca am momentele mele de lasitate sau poate pentru ca pur si simplu m-am plictisit sa imi mai bat gura de pomana am ales sa scriu aici in loc sa iti spun asta atunci la telefon sau intr-un mesaj. Alege tu care te pune pe tine intr-o lumina mai buna pentru ca oricum astea sunt criteriile tale dintotdeauna. Nu ma intereseaza catusi de putin actuala si minunata ta viata si asta sa iti intre bine in dovlecelul purtat pe umeri ca sa nu-ti ploua in gat. Nu mai incerca prin pretextul unui mic ajutor pe care ti l-as putea oferi, sa imi faci sinteza vietii tale de cand n-am mai vorbit. Nu ma afecteaza, deci nu-mi pasa. Si cu toate ca nu am mai refuzat pe nimeni pana acum in oferirea ajutorului, incearca sa faci asta pentru mine. Pune si tu pe altcineva pe " help dial " in locul meu. Linia mea chiar s-ar putea sa fie blocata pentru tine. Nu stii niciodata ce iti rezerva ziua de maine ;)
Cat despre intrebarea frecventa pe care o aud: " Auzi...poti sa ma ajuti si pe mine cu ceva? "...sunt perfect lucida cand spun ca o sa zic intotdeauna da, chiar si cu un nod in gat..dar inainte sa intrebi asta, daca esti om si daca sustii ca ma cunosti de ceva vreme si daca vezi ca sunt totusi mai mereu dispusa sa te ajut, mai gandeste-te si tu sa mai dai un semn de viata din cand in cand. Poate mor si imi ratezi inmormantarea.
P.S. Mama face coliva buna, sa stiti.
P.P.S. Decat cei care ma stiu de nebuna vor intelege ironia din ultimele doua fraze.
<3
