joi, 27 februarie 2014

„Ce tragedie ca nu putem trai decat o viata...pentru ca daca am fi trait doua, una mi-as fi petrecut-o doar cu EL.”


Pentru ca ajungi la un punct in care pur si simplu nu mai poti sa fii  trista, ranita sau suparata.

Ajungi sa fii doar obosita.

Obosita sa daruiesti mai mult decat primesti. Obosita sa astepti sa se intample nimic. Obosita sa mai crezi in minciunile pe care oamenii ti le vand zilnic sub forma de promisiuni. Obosita sa vezi de fiecare data ca ai gresit. Obosita  sa ai asteptari si sa fii dezamagita de fiecare data.

Din toate astea, inveti. Inveti  ca nicio persoana pe care o intalnesti nu e o intamplare, dar sunt persoane care nu vor alege sa fie alaturi de tine exact cand vei avea mai mare nevoie de ele.  Inveti ca trebuie sa pierzi de mai multe ori intocmai ca sa stii cum sa suferi si, mai apoi, ca vei avea nevoie de altcineva ca sa te vindeci.  De ce asa? Nu stiu...probabil ca sa inveti sa gusti din savoarea vietii. O sa innebunesti destul de repede, dar, pana la urma doar nebunii simt viata cu adevarat, nu?

Niciodata, dar niciodata, nu trebuie sa te opresti din a-ti imparti inima. Inima aia frumoasa, fie ea si rupta in mii si mii de bucatele. Intr-o zi, vei da de persoana care va face tot posibilul sa le lipeasca la loc. Si acela va fi El. 

El care isi va da seama ca nu il costa nimic sa ii pese de tine. El care o sa te vada atat de frumoasa si nu o sa se sature sa te priveasca oricum: machiata, nemachiata, plangand, razand, trista sau obosita. El, caruia nu o sa ii fie teama ca esti atat de frumoasa, el care o sa te vada amuzanta chiar si cand te vei trezi suparata ca azi-noapte nu te-a luat in brate, el care va fi convins ca e pur noroc ca te iubeste. El care va sti ca nu poate sa aleaga intre a fi ranit sau nu in aceasta lume. Dar ca are totusi un cuvant de spus legat de cine il raneste. El...cel care va fi raul ce iti va face bine. El care a invatat ca o femeie este frumoasa atunci cand simte ca este iubita, inteleasa si protejata si ca ei nu ii trebuie bani, masini, telefoane sau croaziere de lux pe Mediterana. El care va deveni o mica parte din tine chiar de dinainte ca tu sa iti dai seama. El care te va construi, de la inceput..caramida cu caramida si te va transforma in femeia frumoasa care esti de fapt.

Asculta la mine. Toti venim cu bagaje. Trebuie doar sa gasim persoana potrivita cu care sa despachetam. Si, atunci cand o gasesti, iti vei da seama ca infinitul brusc are un scop si ca doar atunci va merita sa iti aduci aminte de greseli. De ce? Pentru ca atunci este important sa nu le repeti. Pentru ca vei vrea sa inveti sa pastrezi intocmai pentru ca iti vei dori sa fii pastrata.

 Urmeaza-ti sufletul. Nu ai cum sa gresesti. Niciodata.

Se zice ca fericirea nu inseamna sa ai totul, ci sa ai capacitatea de a vedea dincolo de imperfectiuni. Nu e foarte greu, sa stii. Eu am reusit. Port zilnic zambetul pe care El mi-l pune pe buze, zambet care exista doar pentru ca El exista. Iubesc adevarat, pentru ca iubesc fara motive...si iubesc sa il fac zilnic sa ma iubeasca. Respiram aerul celuilalt si ajungem sa ne iubim tot pentru ca iubim sa ne iubim. Si traim. Traim unul langa celalalt atat cat putem. Pentru ca avem o singura viata si trebuie sa ne bucuram de ea. Asta este un motiv. Si poate si pentru ca, pana la urma, amintirile frumoase le poti strange doar daca esti viu intr-un  intreg.